Să vezi şi să nu crezi!

Va interesează cum au păşit din socialism direct în capitalism bogaţii zilei din România? Vă trec fiorii când aflaţi cum s-au privatizat marile combinate,fabrici şi uzine,mândria industriei comuniste? Vă îmbrăcaţi uneori cu hăinuţa de cinefil?

Dacă da, aveţi un noroc miop luna asta. Hi Film Productions şi agenţia Twin Arts lansează la Iaşi cel mai aşteptat documentar românesc al anului.Se numeşte Kapitalism-reţeta noastră secretă şi este noul film al regizorului Alexandru Solomon.

O versiune scurtă a filmului a fost difuzată de către “Arte”, canalul TV franco-german, în luna decembrie 2009.

În doar o săptămână, acesta a avut 115.000 de accesări, un record în istoria postului.

Filmul descrie parcursul nostru de la comunism la o economie originală de piaţă. Și cine ştie mai bine cum a fost drumul decât câştigătorii ?

Kapitalism îi adună laolaltă pe cei mai mari magnaţi din România şi încearcă să afle ce i-a mânat pe ei în luptă. Îi puteţi urmări la ei acasă, în reuniuni de afaceri sau în croazieră cu iahtul – în neliniştitoarea încercare de afla reţeta lor de succes.

În patria lui Caragiale,capitalismul începe cu litera K – un cocktail exotic în care se amestecă banii,puterea şi trecutul comunist.

Distribuţia deci, nu va surprinde pe nimeni: Dinu Patriciu, George Padure,Ioan Niculae, Dan Voiculescu,George Becali sau Dan Diaconescu.

Pentru cei ( puţini sper) ce nu-l cunosc încă, Alexandru Solomon este unul dintre cei mai importanţi regizori de filme documentare din România.

Este autorul producţiilor de succes: ‘’Cold Waves ‘’ ,“Apocalipsa după şoferi”, “Marele Jaf Comunist”, “Franzela Exilului”ş.a.

Este câştigător al peste 20 de premii printre care 5 premii UCIN şi premiul Gopo. Filme sale au fost selectionate în cele mai importante festivaluri de profil din lume : IDFA Amsterdam, Dok Leipzig,Documenta Madrid, Vision du Reel Nyon, Sheffield.

Să nu vă aşteptaţi la un documentar clasic. Solomon se simte incomod în tiparul unei categorii cinematografice. Filmele sale sunt tratamentul ideal pentru documentarofobi. Nu sunt didactice, nu dau sentinţe, au umor şi o poveste pe care nu o uiţi prea repede. What more can you ask for?

Premiera filmului va avea loc la Cinema Victoria, joi 29 aprilie, ora 19:30.

See ya!

Răzvan Bâscă

Articol aparut in 24 Fun-aprilie 2010

M-am bucurat de Katatonia de la Dance of December Souls pana la Night is the New Day si am apreciat faptul ca nu au fost niciodata atat de expliciti si lacrimogeni ca Anathema. Trebuie insa sa recunosc ca mereu mi s-au parut inegali. Pentru fani, cele trei patru piese senzationale ce se desprind de restul ( a se citi mediocre), pot alcatui un album de geniu. Cei mai detasati insa e posibil sa fie mai greu de multumit.

Daca dupa acest interviu cei care nu au vazut clipul vor fi tentati sa il vada, noi nu ne vom asuma raspunderea pentru deceptia suferita.

Cheers!

Salut, imi face placere sa-ti adresez cateva intrebari, sper sa nu fie o experienta plictisitoare pentru tine.

Ultimul vostru album ‘’Night is the New Day’’, apare dupa 3 ani de tacere. Cum a fost procesul creativ in tot acest timp? Ati simtit vreun fel de presiune din partea fanilor sau a casei de discuri Peaceville?

Da, am simtit presiunea din toate directiile. Nu a fost ca si cum am fi asteptat relaxati un semn divin pentru a incepe lucrul la un nou album. Stiam ca vrem sa compunem un material cu o atmosfera muzicala dark si frumoasa dar grijile cotidiene au blocat acest proiect pentru o perioada. Cand lucrurile s-au mai destins am lasat in mod natural ca albumul sa capete forma, transformand obstacolele in inspiratie.

Ati declarat recent ca ordinea pieselor pe album este foarte importanta si ca abia dupa 8-9 aranjamente ati stabilit formula finala. Fiind o calatorie muzicala prin diferite sentimente si senzatii ati dorit in acest fel sa tineti ascultatorii mai aproape de ce se intampla pe parcurs?

Pentru Katatonia lucrul la un album este o experienta aproape cathartica. Incercam in aceeasi masura sa ocolim si sa creionam aspectele neplacute ale vietii. In tot cazul, mesajul nu este revolutionar, nu fluturam steagul solutiilor, nu punem raspunsuri pe masa. Ne blocam focusul pe descrierea emotiilor si a scenariilor. La noi a fost mereu o intalnire a artei cu terapia. Ne dorim ca ascultatorii sa se simta bineveniti in universul nostru, de aceea ordinea pieselor e o chestiune delicata, trebuie sa creezi un echilibru perfect.

Ce le-ai spune celor care gasesc similitudini intre Night is The New Day si recentele albume Opeth si Porcupine Tree?

A fost un drum pe care l-am vazut posibil pentru Katatonia in incercarea de a aduce un plus de diversitate. Sunt un mare fan Opeth si Porcupine Tree si acest lucru nu are cum sa nu iasa la iveala intr-un fel sau in altul.

Pentru clipul ‘’Day and Then the Shade’’ ati lucrat cu Lassie Holie, un artist vizual danez care colaborase cu Porcupine Tree. Pe site-ul vostru sunt multe comentarii negative in legatura cu videoclipul. Cand acesta a fost gata si l-ati urmarit impreuna cu regizorul, v-a placut?

Nu am avut nici un cuvant de spus in aceasta privinta. Nu incerc sa ma scuz, e totusi clipul nostru si inteleg de ce unii fani nu-l considera reprezentativ pentru Katatonia. Pur si simplu nu se aliniaza cu viziunea lor despre trupa. Perceptia lui Lasse a fost diferita. Probabil a simtit ca ‘’puicutele gotice’’ ar crea un impact vizual mai puternic. Se pare ca rezultatul a fost la polul opus. Cred in continuare ca Lasse e un foarte bun fotograf si regizor, un profesionist. Poate data viitoare vom avea o colaborare mai buna, fara stres si deadline-uri.

Last Fair Deal Gone Down, albumul vostru din 2001, poarta acelasi nume cu o piesa compusa de celebrul cantaret de blues Robert Johnson. Este doar o coincidenta?

Nu, este exact sursa de inspiratie a lui Jonas pentru titlu.

Stiu ca iti plac Radiohead si Jeff Buckley. Asculti si metal, sau e o amintire indepartata? Ce alte trupe te inspira?

Probabil ca ascult mai mult metal decat orice altceva. Sunt insa deschis la muzica buna si genul nu are nici o relevanta pentru mine.

Spune-mi cele mai importante 5 trupe suedeze.

Bathory, Entombed, Opeth, Abba, Europe.

Ce perioada corespunde viziunii si esteticii tale? Anii 60,70 sau 80?

Nu m-ar deranja sa-mi traiesc adolescenta in anii 80.

Ce parere ai de mediul economic si politic din tara ta? Pentru multi europeni Suedia reprezinta un reper in ceea ce priveste nivelul de trai. Esti un suedez multumit?

Sunt un suedez si cetatean al orasului Stockholm foarte mandru,este orasul meu preferat din lumea intreaga. Desi mediul economic este unul dintre cele mai performante, avem inca multe puncte slabe in legile noastre. In mod special cand vine vorba de taxe, Suedia are o curte foarte urata.

Care este cea mai mare teama a ta cand trebuie sa canti intr-un loc necunoscut si sa lucrezi cu oameni despre care nu stii nimic? Cum a fost din acest punct de vedere experienta romaneasca?

Este foarte placut si interesant sa aduni noi impresii. Romania a fost o experienta placuta. Aud ca e posibil sa revenim, se incearca o programare intre alte doua date din calendarul nostru.

Aveti frustrari legate de casa de discuri sau e totul ok? Multe trupe isi exprima nemultumirile abia dupa ce le expira contractele si astfel fanii lor afla cat de greu le-a fost in tot acel timp.

A fost o perioada cand am facut tot ce am putut ca sa scapam de casa de discuri. Dupa ce au venit actualii proprietari, mai multi angajati s-au implicat in activitate si situatia s-a imbunatatit pentru toata lumea.
In acest moment Katatonia este o prioritate pentru Peaceville si atat timp cat ramane asa, totul e ok.

Descrie fanii Katatonia nu asa cum ai vrea sa fie ci asa cum crezi tu ca sunt.

Incapatanati, haha!

Multumesc pentru timpul acordat, numai bine !

Dragoş Bâscă

Dramatismul, misterul si solemnitatea vocii lui au facut din el un muzician curtat, dar asa cum o spune si el in acest interviu, nu raspunde oricarei invitatii si bine face.

Daca la 25 de ani canta un glam rock usor ratacit cu Swedish Erotica, invitatia lui Leif Edling de la Candlemass de a lua parte la proiectul power doom Abstrakt Algebra, a facut ca Mats Leven sa arate cu adevarat ce poate. Albumul self titled Abstrakt Algebra din 1995 este dupa modesta noastra parere, un album de exceptie atat la nivelul versurilor cat si muzical, vocea lui Mats fiind cu adevarat atractia principala.

Anul 1997 il gaseste intr-o companie selecta alaturi de Yngwie Malmsteen si bateristul Cozy Powell pe albumul Facing the Animal.

In 2002, tot la initiativa lui Leif Edling dupa numeroasele probleme cu Candlemass, se formeaza grupul Krux unde muzicieni valorosi ai scene metal suedeze pun umarul la acest proiect doom.

Chitaristii Fredrik Åkesson ( Opeth , Talisman, John Norum), si Jörgen Sandström ( Grave, Entombed ) tobarul Peter Stjärnvind ( Merciless, Nifelheim, Entombed ) basistul Leif Edling ( Nemesis, Candlemass ) si claparul Carl Westholm alaturi de Mats Leven sunt cei care reusesc sa scoata doua albume excelente in aceasta formula : Krux si Krux II.

Alte colaborari notabile ale lui Mats sunt cu At Vance ( The Evil In You- 2003 ; Chained- 2005) , Therion (Lemuria / Sirius B -2004 ; Gothic Kabbalah -2007) si grupul israelian Amaseffer- Slaves For Life- 2008.

Desi raspunsurile la intrebarile noastre sunt destul de lapidare, suntem totusi multumiti ca domnul Leven si-a gasit timp pentru a ne raspunde. Enjoy !

Mai intai vreau sa-ti spun ca este o onoare sa vorbim cu tine.

In al doilea rand am vrea sa stim cu ce te ocupi in ultimul timp. Site-ul tau nu e updatat din luna mai 2009. Inca pregatesti noul album? Cum decurge colaborarea cu prietenul tau Snowy Shaw?

In acest moment imi updatez doar pagina de Myspace, merge mult mai rapid.

Imi refac site-ul, sper sa fie gata la inceputul lui 2010.

Am inregistrat 14 piese in pre productie pentru albumul meu solo si voi mai inregistra inca 10 ca sa pot alege ce folosesc pe album.

Si eu si Snowy suntem cam ocupati acum asa ca proiectul nostru a luat o mica pauza.

Ai cantat cu Yngwie Malmsteen, Cozy Powell, Abstrakt Algebra , Krux, Therion, At Vance si multi altii. Se pare ca esti foarte versatil atat in privinta abilitatilor vocale cat si a gusturilor muzicale. Cum reusesti sa le faci pe toate?

Sunt deschis in a incerca lucruri noi, spun nu multor trupe de metal standard dar daca cineva ma contacteaza pentru ceva diferit e grozav!

Cum a fost experienta Therion? Iti plac mai mult albumele lor de inceput ca Of Darkness si Beyond Sanctorum sau cele din epoca Vovin sau Lepacca?

Therion a fost o experienta minunata, cu foarte multe concerte bune si sunt incantat de albumul Gothic Kabbalah. Din albumele mentionate imi place Vovin.

Stilul tau de a canta este o piatra de hotar pentru doom metal la fel ca si in cazul lui Messiah Marcolin sau Robert Lowe. Emana mister si are acele radacini in heavy metal care te captiveaza imediat.

Stim ca vocalistii tai preferati sunt Gillan, Bowie si Dio. Cine iti place din noua generatie?

Nu-i prea cunosc dupa nume. Imi place vocalul din Mars Volta si dintotdeauna Mike Patton. De asemeni Jorn Lande este un bun vocal de hard rock.

Cum ai ajuns sa canti cu trupa israeliana Amaseffer pe albumul lor “Slaves for Life”?

M-au contactat pe mail, am inregistrat totul in studio in Stockholm si am scris multe linii melodice. Totul s-a intamplat pe internet, nu ne-am intalnit niciodata.

Ai crescut intr-o tara in care era o adevarata frenezie death si black metal. Ti-au placut aceste genuri?

Poate ai vrut sa zici Norvegia, eu sunt din Suedia, haha. Mi-au placut unele, da.

Abstrakt Algebra si Krux nu au rezistat prea mult dar sunt printre cele mai interesante trupe de doom. Cum a mers colaborarea cu Leif Edling? Te simti deranjat uneori de faptul ca esti oarecum un invitat pe aceste albume? Simti vreodata nevoia sa ai propria trupa?

Krux inca exista, am inceput lucrul la al treilea album. Si nu sunt invitat in aceasta trupa ci vocalul ei.

Ce crezi despre industria muzicala de astazi, sunt marile festivaluri obligatorii pentru o trupa?

Nu, nu neaparat.

Ce muzicieni iti plac?

Sparks, Radiohead, David Bowie.

Ce carti sau filme te-au impresionat recent? Iti plac filmele lui Bergman?

Imi place regizorul David Fincher. Sigur ca imi place Bergman, socrul meu meu a fost fotograful sau timp de 15 ani.

Ce clisee despre rockeri si rock crezi ca sunt enervante?

Nu stiu…

Care sunt proiectele tale si ce te motiveaza in afara de muzica?

My solo album…

Multumim!

Cheers!

Urmatorul album, Turn Loose The Swans, a carui cronica o gasisem in Vox Pop Rock mi s-a lipit de suflet instantaneu si il consider si acum albumul perfect MDB. Dupa el, in anii ce au urmat, i-am pierdut pe drum, fiind mai mult interesat de Memento Mori, Saint Vitus, Count Raven, Krux, Candlemass sau Abstrakt Algebra decat de doom-ul cantat de MDB, Anathema sau Paradise Lost, daca e sa vorbim de britanici.

Nu ma asteptam deci sa fiu atat de impresionat de primul lor show in Romania , la Sibiu. A fost un moment magic sa ii vad live acolo si mi-am promis sa reiau firul muzicii lor de unde l-am lasat.

Chiar daca nu toate albumele lor imi sunt pe plac, My Dying Bride raman un etalon al onestitatii, diversitatii si progresului muzical. Inainte de concertul de la Artmania am facut un interviu cu chitaristii Andrew Craighan si Hamish Glencross. Imi spuneau atunci ca daca ar fi sa o ia de la zero astazi li s-ar parea extrem de greu. Ar fi o piata muzicala densa si mult prea dura acum decat cea in care s-au format ei acum 20 de ani.

Eu ma bucur ca dupa toti acesti ani de ani, My Dying Bride inca exista, are forta, viziune si bucuria de a canta. Ultimul disc, For Lies I Sire, este dovada cea mai buna. Desi nu stiam cine va raspunde intrebarilor, am sperat ca va fi vocalistul  Aaron Stainthorpe si am incercat sa ii adresez si alte intrebari decat cele obisnuite la aparitia unui nou album. Ce ne-a raspuns, gasiti mai jos :

Salut!

Dragoş Bâscă : Ultimul vostru album, For Lies I Sire, a strarnit reactii si comentarii extrem de diverse. Unii au spus ca albumul ar fi prea “soft”; altii, dimpotriva, l-au laudat pentru ca ar fi o intoarcere la origini, inclusiv pentru ca folositi din nou vioara. Stiu ca in general ce zic oamenii nu e foarte important pentru tine si ca, dupa cum ai spus dintotdeauna, faceti muzica in primul rand pentru voi insiva. Totusi, as vrea sa stiu: ai vreo reactie la comentariile pe care le-a generat FLIS?

Aaron: Nu ma intereseaza deloc comentariile sau criticile, pentru ca muncesc mult prea mult la fiecare album ca sa mai stau sa citesc ce crede cineva [despre el – n.r.]. Nimeni, oricine ar fi el, nu poate sa obtina 100 reactii pozitive; iar noi nu facem exceptie.

Dragoş Bâscă De la o trupa de doom care are si melodii extrem de lungi, unii oameni s-ar astepta la show-uri destul de plictisitoare. Totusi, am avut ocazia sa vad primul vostru concert in Romania si spectacolul mi s-a parut extraordinar. Cum reusiti sa captati atat de bine atentia publicului, sa-l “tineti sub control”?

Aaron: Nu stiu… Ce sa mai vorbim de public, eu de-abia reusesc sa ma tin pe mine sub control. Piesele nostre nu sunt chiar atat de lungi in varianta live cum sunt pe album, pentru ca devenim putin euforici si cantam ceva mai rapid; plus ca publicul are 6 muzicieni la care sa se uite si asta e intotdeauna interesant.

Dragoş Bâscă : Candlemass si Celtic Frost sunt printre formatiile despre care ai spus mereu ca v-au influentat. I-ati intalnit vreodata sau ai fost la un concert al lor? Iti plac cele mai recente albume de la ei?
Aaron: I-am intalnit si le-am si zis ca imi plac la nebunie si pe ei i-a busit rasul, ceea ce mi se pare corect. Imi plac concertele lor si in special primele lor albume, desi trebuie sa admit ca si Monotheist e excelent.

Dragoş Bâscă : Ai momente cand te saturi de muzica pe care o cantati? Nu simti niciodata nevoia de o schimbare?
Aaron: De saturat nu ma satur, dar e cert ca simt nevoia de o schimbare. Ca sa pastram sunetul initial al MDB, noi toti ne gandim la proiecte personale in care putem sa mergem si sa facem ceva diferit si apoi sa revenim in MDB proaspeti. Nu e nimic sigur inca, dar membrii MDB vor avea proiecte personale, asta e inevitabil.

Dragoş Bâscă : Swans – formatia lui Michael Gira – e de asemenea printre preferintele tale si avem ca marturie inclusiv faptul ca ati preluat melodia Failure de pe albumul lor din 1991 “White Light From The Mouth Of Infinity”. De ce ai ales tocmai acest cantec?

Aaron: E o piesa pe care o indragesc de foarte foarte multi ani si a fost o chestiune de timp pana am avut ocazia sa facem un cover. E o melodie epica, trista si frumoasa – exact ce trebuie pentru My Dying Bride.

Dragoş Bâscă : O multime de trupe care abuzeaza de imaginea si sound-ul gothic doom au umplut scenele. Un paradox este ca uneori vedem initiatorii acestor genuri cantand in deschidere pentru acest gen de formatii. Nu este o experienta frustranta?

Aaron-Nu mi pasa. Sunt concentrat pe My Dying Bride. Nu ma intereseaza unde si cu cine cantam la festivaluri. Mergem acolo doar sa cantam nu sa fim deasupra cuiva.

Dragoş Bâscă : In urma cu 20 de ani, cand MDB a aparut, fanii faceau schimburi de casete, isi copiau versurile in agende si daca erau norocosi va vedeau live.
Aura si misterul trupelor era la apogeu. Cum simti acest lucru in era internetului si a forumurilor ?

Aaron-Cu siguranta este mai multa informatie acum si sa pastrezi putin mister nu este foarte usor in zilele noastre. Ne deschidem incet si-i lasam pe oameni sa cunoasca cu adevarat membrii trupei. Anul viitor s-ar putea chiar sa avem un dvd ‘’behind the scenes’’.

Dragoş Bâscă : Faptul ca sunteti in bransa de mult timp si ca ati scos mereu albume v-a invatat probabil multe lectii. De ce crezi ca numeroase trupe se destrama si nu reusesc sa se mentina pe scena muzicala ? Care este motivatia voastra pentru a continua sa faceti muzica si care a fost momentul cel mai intunecat ?

Aaron-Multe din trupe o dau in bara pentru ca sunt de rahat ori se asteapta sa faca o gramada de bani si sunt astfel dezamagite. Noi am format o trupa pentru a crea muzica si atmosfera cu pasiune si din acest motiv suntem inca aici-iubim ce facem ! Nu ne pasa de bani, avem o trupa pentru ca suntem artisti si nu bancheri.

Dragoş Bâscă : Cat de important este un manager pentru o trupa ? Au fost momente cand ati simtit nevoia unuia ?

Aaron-Desigur, dar nu foarte des. Ne-am ocupat personal de management din prima zi si am facut-o bine avand in vedere ca trupa stie in mod clar de ce anume are nevoie.

S-ar putea sa avem un manager dar nu e suta la suta sigur. Sunt convins ca sunt folositori si ar fi interesant de vazut ce ar putea face pentru noi.

Dragoş Bâscă : Cate discuri ai si ce aparatura audio folosesti acasa? Descarci vreodata muzica de pe net ?

Aaron : Nu descarc niciodata muzica de pe net pentru ca este foarte comprimata si isi pierde din profunzime. Imi cumpar discuri si le ascult acasa in timp ce citesc versurile sau savurez grafica, lucruri pe care nu le poti face atunci cand descarci de pe net. Cat despre aparatura, am un Pioneer stravechi care necesita un upgrade, astfel incat s-ar putea sa-mi fac un cadou de Craciun.

Dragoş Bâscă :Esti implicat social sau politic in vreo miscare ? Care e perceptia ta asupra familiei regale ?

Aaron- preferintele mele politice sunt private. Imi place faptul ca avem o familie regala desi nu sunt monarhist. Casa regala aduce o multime de turisti ceea ce e foarte bine. In plus castelele si palatele sunt o adevarata sursa de inspiratie.

Dragoş Bâscă : Benediction, Bolt Thrower, Carcass, Napalm Death. La ce te gandesti cand auzi aceste nume?

Aaron- Ma gandesc la maretul oras Birmingham si la muzica cu nerv.

Dragoş Bâscă : Ce parere ai de scena punk actuala? Sunt sanse sa devii agresiv cand cineva iti spune ca Greenday canta punk ?

Aaron-N-am nicio idee despre punk-ul de astazi. Imi place Green Day dar cu siguranta nu e punk ceea ce canta ei.

Dragoş Bâscă :Multumim

Aaron-si eu iti multumesc, salutari !

Photo credits : Peaceville Records.

M-a plictisit teribil sa il urmaresc pe Dragos Bucur talentat dealtfel  nimic de zis, sorbind ciorbica in bucatarie 5 minute , sa insotesc pasii lui pe strazile minunatului oras care este Vasluiul si sa stalcesc si eu cu talpa mucul de tigara. Sincer, mai vreau si alt cinema. Ok, am inteles :  sordidul, banalul cotidian ce ne sufoca, birocratia, delasarea, compromisul, etc etc etc. Asa, si? Un film vag, acu’ sincer! Eu  nu am simtit nici o dilema morala reala acolo.

Vor urma doua filme de Fritz Lang, Metropolis din 1927 ( inca mut ) si M din 1931, primul lui film sonor. Doar vazand cateva cadre din ele am devenit subjugat. Chiar si numai pentru ca poti vedea o Germanie in care inca nu se intamplase ce stim cu totii si tot merita vazute , dar sigur e mult mai mult decat atat in aceste filme. Revin cu impresii.

Inca trebuie sa termin de citit Oblomov de Goncearov, una din cele mai frumoase carti citite vreodata. Daca filmul lui Mihalkov adaptat dupa carte este minunat, de carte nu mai zic nic, ca iar o sa spuna prietenii ca exagerez!

Deocamdata, back to work, avem evenimente misto de organizat. Va tinem la curent discontinuu.

Cu dragOS!